Ideea de baza a acestei abordari este ca tiroidita autoimuna nu este privita si tratata ca boala endocrina ci ca boala autoimuna, in care se produce un dezechilibru la nivelul sistemului imun – afectarea raportului dintre subpopulatiile limfocitare Th1/Th2.

In dominanta Th1 exista activitate in exces din partea celulelor NK (Natural killer) si a limfocitelot T citotoxice, si o productie crescuta de citokine Th1 (IL2, IL12, TNFalfa, IFN).

In dominanta Th2 exista activitate in exces din partea limfocitelor B, si o productie crescuta de citokine Th2 (IL4, IL13, IL10).

Sistemul Th1 are rol in distrugerea parazitilor intracelulari (virusi, si anumite bacterii precum Listeria and Mycobacterium tuberculosis), dar, in acelasi timp, perpetuaza si orice forma de raspuns autoimun si poate promova alergiile mediate celular.

Sistemul Th2 are rol in distrugerea parazitilor extracelulari (printre altele si prine xpunerea lor la actiunea anticorpilor), putand induce in acelasi timp si un raspuns alergic puternic.

Un studiu recent a demonstrat ca monocitele su limfocitele din sangele paicentilor cu Hashimoto elibereaza cantitati mai mari de citokine decat cele din sangele persoanelor fara Hashimoto.

Lasand la o parte distrugerile celulare mediate intr-un fel sau altul (celular sau umoral), citokinele in exces se mai si leaga la receptorii celulari pentru hormonii tiroidieni blocand intrarea acestora in celule. Astefel apar semne si simptome de hipotiroidism la valori normale ale hormonilor tiroidieni.

O serie de boli autoimune se asociaza cu o anumita dominanta:

  • Boli asociate cu dominanta Th1 – tiroidita autoimuna, diabet tip1, scleroza multipla, psoriazis, vitiligo, poliartrita reumatoida, infectii virale cronice.
  • Boli asociate cu dominanta Th2 – lupus, dermatita, astm, alergii multiple la susbtante chimice.

Exista si exceptii si de aceea ar trebuie stabilita dominanta pentru fiecare bolnav in parte – exista si persoane cu tiroidita autoimuna si dominanta Th2.

Stabilirea dominantei se poate realiza prin imunofenotipare limfocitara si realizarea panoului citokinelor.

In cazul in care aceste teste nu se pot realiza, se poate determina dominanta prin observarea reactiilor la anumite alimente sau substante care stiluleaza fie Th1/fie Th2:

  • Stimulanti pentru Th1: Echinacea, Astragalus, Ciuperci Maitake, licorice, Melissa officinalis
  • Stimulanti pentru Th2: cafeina, ceai verde, extract din seminte de strugure, extract din scoarta de pin si salcie alba, licopen, pycnogenol, resveratol

De exemplu, o persoana careia un supliment cu Echinaceea ii determina o accentuare a simptomelor este foarte posibil sa fie Th1 dominanta. La fel si o persoana careia o viroza ii agraveaza boaloa autoimuna.

O persoana careia cafeaua ii face bine bine, poate fi de asemenea Th1 dominanta.

O persoana careia ceaiul verde ii face rau (de exemplu simte o senzatie de umflatura la nivelul gatului, nod in gat, are transpiratii nocturne, etc…) este foarte posibil sa fie Th2 dominanta.

Dezechilibrul se poate produce din mai multe cauze:

  • un numar scazut de celule T supresoare care, odata declansat, nu mai pot limita atacul imun
  • o productie crescuta de interleukina IL2 care stimuleaza celulele NK si limfocitele T citotoxice
  • o productie crescuta de IL4 care stimuleza limfocitele B
  • persoanele care au o dieta cu continut crescut de carbohidrati pot prezenta disglicemie si varfuri de insulina in sange care stimuleaza activitatea limfocitelor B
  • o infectie parazitara sau intolerantele alimentare multiple pot cauza o hiperproductie de limfocite B
Exista insa si o subpopulatie de limfocite care regleaza balanta Th/Th2. Acestea sunt limfocitele T reglatoare, iar primul pas in restabilirea echilibrului Th1/Th2 se face prin stimularea acestora.
About these ads