Selenium diagram courtesy of wikimedia commonsMai multe studii din trecut aratau ca administrarea de seleniu sub forma de selenometionina conduce la scaderea titrului de anticorpi ATPO din sangele persoanelor cu boala Hashimoto. In aprilie anul acesta insa, au fost publicate rezultatele unui studiu care a demonstrat efectiv ca selenometionina (200 mcg/zi) are efecte antiinflamatorii prin inhibarea eliberarii de  IL2, TNF alfa si interferon gama din limfocite. In acelasi timp, administrarea de selenometionina a condus si la scaderea nivelurilor plasmatice de Proteina C reactiva.

Un prim studiu pilot in aceasta directie a fost realizat de Schmidt et al. in 1998 si a fost demonstrata actiunea seleniului in scaderea anticorpilor ATPO si a celor anti receptor TSH.

Un alt studiu realizat in aceasta directie in Germania, ale carui rezultate au fost publicate in Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism, a aratat  o reducere cu 40%  a titrului de anticorpi antitireoperoxidaza (ATPO) dupa suplimentarea cu seleniu, la 9 din 36 pacienti (25%) constantandu-se o normalizare a nivelului de anticorpi si de asemenea o normalizare a aspectului ecogenic al tiroidei.

Alt studiu realizat de Omer Turker in 2006 in Turcia si publicat in Journal of Endocrinology a aratat  o reducere cu 30%  a titrului de anticorpi dupa administrarea de L-selenometionina 200 mcg/zi timp de 3 luni la femei diagnosticate cu tiroidita Hashimoto.

Un alt studiu in acest sens a fost realizat in 2007 in Creta, iar rezultatele lui,  publicate in Thyroid Journal, au aratat o reducere cu 21% a titrului de anticorpi ATPO dupa administrarea de selenometionina (200 mcg/zi) timp de un an.

Un studiu recent din Polonia ale carui rezultate au fost publicate in aprilie 2011 in Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism a demonstrat efectiv ca selenometionina inhiba eliberarea de  IL2, TNF alfa, interferon gama din limfocite, reducand in acelasi timp si concentratia plasmatica a Proteinei C Reactive. In acelasi timp, acest studiu a demonstrat actiunea levotiroxinei la nivelul sistemului imun, ea inhiband eliberarea de TNF alfa, IL-1 beta, IL6 din monocite precum si a MCP1 (monocyte chemoattractant protein–1) . Actiunea antiinflamatorie a celor este potentata atunci cand sunt administrate impreuna. In acelasi timp s-a demonstrat corelarea scaderii nivelului de citokine cu scaderea titrului de anticorpi.

In zonele cu deficienta severa de seleniu s-a constatat o incidenta crescuta a tiroiditei autoimune, mai ales datorita unei activitati scazute a enzimei glutation peroxidaza dependenta de seleniu in interiorul celulelor tiroidiene. De asemenea, si la nivelul sistemului imun exista enzime dependente de seleniu a caror activitate are de suferit in cazul unei carente de seleniu. Chiar si o deficienta usoara de seleniu poate contribui la dezvoltarea si intretinerea bolii autoimune. O deficienta de seleniu poate influenta atat reactiile imune cat si procesul de peroxidare la nivelul tiroidei.

Seleniul este deosebit de important pentru buna functionare a tiroidei – au fost identificate cel putin 30 de proteine dependente de seleni, inclusiv enzimele glutation peroxidaza si iodotironindeiodinaza (prin care se produce conversia tiroxinei T4 in forma bioactiva T3) care au nevoie de seleniu ca si cofactor pentru a-si putea exercita functiile. Selenoproteina glutation-peroxidaza protejeaza celulele tiroidiene de distrugerile cauzate de H2O2 (H2O2 apare in mod normal intr-una dintre etapele producerii de hormoni tiroidieni, insa o cantitate mai mare poate provoca ditrugeri celulare). In cazul unei deficiente de seleniu, glutationperoxidaza nu isi poate exercita functia de protectie a celulei tiroidiene care va fi distrusa de excesul de H2O2. Totodata, materialul celular distrus poate fi recunoscut de catre sistemul imunitar drept corp strain si atacat in consecinta.

Selenometionina este forma organica a seleniului, avand o rata de absorbtie si o biodisponibilitate net superioara altor forme precum selenitul de sodiu.