Eu si tiroidita autoimuna Hashimoto

Am sa deschid aceasta tema recunoscand ca am acest diagnostic – de tiroidita autoimuna Hashimoto.

… si ca am parcurs un drum lung si deseori anevoios incapand din clipa in care simptomele mi-au dat viata peste cap, transformand-o intr-un dezastru total:

• ma ingrasasesm intr-un timp relativ scurt – 12 kg in 6 luni
• imi cadea si mi se rupea parul
• mi se rarisera sprancenele
• nu mai aveam niciun fel de rezistenta la efort –  nu mai puteam sa urc niciun etaj fara sa fiu cu sufletul la gura, nu mai puteam nici macar sa merg 3 minute pe bicicleta de apartament
• aveam momente in care pulsul imi crestea aiurea pana la 140
• tensiunea imi scazuse fiind mai mereu in jur de 9-10 / 5-6 mmHg
• mi se crapau si se rupeau unghiile atat la maini cat si la picioare – imi era rusine sa imi vada cineva unghiile si ajunsesem sa tin degetele indoite
• nu ma mai puteam concentra
• imi era afectata memoria de scurta durata
• aveam dureri de cap ingrozitoare care ajunsesera sa nu cedeze cu nicio pastila
• aveam dureri puternice in maini si picioare
• aveam transpiratii intense in fiecare noapte, trebuind sa imi schimb pijamalele de mai multe ori pe noapte
• aveam zile cu prurit generalizat pe tot corpul
• piele devenise uscata – a trebuit sa schimb crema de fata pentru ten mixt cu una pentru ten uscat, am inceput sa folosesc creme pentru maini si picioare si in permanenta balsam de buze
• colesterolul imi iesea mereu marit (LDL colesterolul si colesterolul total) la analize, iar calciul mereu scazut
• ma simteam mereu obosita, lipsita de energie
• mai tot timpul aveam balonari si tulburari de tranzit
• somnul nu mai era odihnitor – trebuia sa dorm mai multe ore, aveam dificultati in a ma trezi dimineata la ora la care ma trezeam inainte cu usurinta
• aveam momente de depresie si momente de nervozitate crescuta fara niciun motiv aparent
• TSH-ul crescuse si nivelul hormonilor tiroidieni scazuse
• titrul anticorpilor antitiroidieni crestea intr-una
• eozonofilele erau mereu marite; la fel si IgG
• daca la prima ecografie avusesem tiroida hipervascularizata, la a doua au iesit niste zone hipoecogene nevascularizate (mi s-a spus ca sunt noduli si ca niciodata nu aveau sa dispara)

… si pana in momentul de fata in care toate analizele mele sunt ok (inclusiv ecografia de tiroida) si eu ma simt extraordinar de bine – practic mi-am capatat viata inapoi.

Dar nu am facut asta incurajata de vreun medic endocrinolog din Romania. Din contra, majoritatea mi-au spus ca Hashimoto e o boala incurabila si ca trebuie sa ma astept sa apara din ce in ce mai multe leziuni in tiroida etc. Apropo: in momentul de fata tiroida mea nu mai este hipervascularizata si nici nu mai are zone hipoecogene, hormonii tiroidieni si TSH-ul sunt normale, nivelul anticorpilor a scazut. Si nici macar nu au facut legatura intre toate semnele si simptomele pe care le aveam. De exemplu, mi-au spus ca durerile de oase pe care le aveam se datorau schimbarilor de vreme…  asta daca nu cumva mi le inchipuiam eu. A trebuit sa imi spuna ulterior un medic din Statele Unite sa imi fac testul pentru determinarea vitaminei D din sange. Si asta pentru a constata ca aveam un nivel extrem de redus de vitamina D in sange… Probabil ca ar fi descoperit acest aspect si medicii romani in momentul in care as fi cazut iarna pe gheata cand s-ar fi confruntat cu vreo fractura datorata unui os osteopenic.

Ce conduita au avut medicii romani? Una tipica derivand din faptul ca aici Hashimoto este considerata o boala a tiroidei si nu o boala autoimuna asa cum de fapt este. Si atunci ei nu fac nimic pentru a se adresa cauzei pentru ca au niste ochelari de cal pe care pur si simplu nu vor sa si-i dea jos. Obiectivul medicilor romani e sa mentina TSH in limite normale, nu sa te faca pe tine sa te simti mai bine. Mi-au prescris clasicul Eutirox. Efectele? Am trecut prin cele mai grele 2 saptamani ever – cu greturi si ameteli infioratoare, dureri mari de cap si mai ales intepaturi in zona inimii. Cand am sunat-o pe doctorita care mi le prescrisese prima ei reactie a fost sa imi spuna ca probabil citisem prospectul si incepusem sa imi inchipui toate acele simptome (o sa trec peste faptul ca in prospect nu apar mentionate toate acele simptome; voi mentiona doar ca ulterior am cautat mai multe info pe net si am gasit pe un site american despre medicamente referiri la toate acele reactii pe care le avusesem eu si raportate pentru levotiroxina). In urma insistentelor mele a catadicsit sa imi spuna sa repet TSH-ul. Si vai ce surpriza a avut – scazuse enorm de mult. A spus sa intrerup urgent Eutiroxul si sa ne vedem peste cateva luni ca sa vedem cat de mult s-au agravat leziunile. In ceea ce priveste nivelul de colesterol imi tot repeta sa nu mananc gras, eu ii spuneam ca nu mananc gras, ea spunea ca nu e adevarat …etc. Asadar concluzia este ca daca doctorul e ignorant cu privire la anumite simptome pacientul ori e nebun ori minte. Doamne fereste sa mai faca niste investigatii sau sa gandeasca mai departe de limitele autoimpuse. Deh, or fi intr-adevar foarte comozi ochelarii aceia de cal. Dar macar un pic de compasiune fata de pacient nu ar strica.

O alta doctorita i-a spus unei cunostinte diagnosticate cu Hashimoto ca stiinta nu a progresat inca pana intr-acolo incat sa gaseasca remedii pentru tiroidita autoimuna.

Mi se pare extrem de trist. Nu neaparat faptul ca acestor medici le lipseste informatia – ci faptul ca nici macar nu au bunul simt sa o caute. Daca ai niste simptome care nu se incadreaza in sablonul lor despre o anumita boala esti tu nebun – in niciun caz nu se gandesc sa cerceteze. Sau sa te orienteze catre un alt doctor care trateaza boli cu simptome asemenatoare (in cazul de fata un ortoped sau reumatolog). Daca pe o tanara o dor oasele inseamna ori ca e de la vreme ori ca e nebuna. Doctorul din State mi-a spus ca la un pacient cu Hashimoto la care apare durerea de oase sunt 90% sanse ca aceasta sa fie datorata unei insuficiente de vitamina D, insuficienta de vitamina D fiind de altfel si unul dintre factorii care pot conduce atat la declansarea cat si la agravarea tiroiditei Hashimoto.

Oricum, sprijinita de niste persoane cu adevarat speciale, nu m-am dat batuta si am continuat lupta. Am tot cautat despre boala pana am dat gasit informatii provenind de la mai multi cercetatori din diferite tari potrivit carora Hashimoto s-ar datora unui dezechilibru la nivelul sistemului imun intre componenta TH1 si Componenta Th2.  Si pana la urma m-am adresat unui profesor din State care a studiat probleme si a dezvoltat un protocol terapeutic pentru Hashimoto si care mi-a inspirat cea mai mare incredere.

A fost greu sa fac toate analizele necesare aici (pentru ca li se parea ciudat sa faca o imunofenotipare limfocitara unei persoane care nu avusese un numar de avorturi pana atunci – pentru ca intai trebuie sa fii foarte bolnav de tiroidita, sa incerci sa faci copii si sa treci prin nu stiu cate avorturi pentru ca ei sa iti recomande aceasta analiza) – insa am reusit.  Este foarte important sa stii in ce parte este dezechilibrul pentru ca exista o serie de substante precum echinaceea si ceaiul verde care stimuleaza sau inhiba o anumita componenta.

Oricum, ideea este ca urmez acest protocol si nu numai ca ma simt bine, dar am si analizele ok. Si am revenit si la greutatea de dinainte (am  dat jos cele 12 kg) si pot urca mai multe etaje fara efort sau merge pe bicicleta :-).

As vrea sa ajut si eu la randul meu si, alaturi de informatii cu privire la cauzele, simptomele, remediile acestei conditii, sa transmit acest mesaj catre cei ce au Hashimoto: Nu va descurajati! Este posibil sa va simtiti mai bine, si sa redeveniti cei de dinainte. Iar pentru cei ce prezinta o parte din simptomele pe care le-am avut eu sa stie ca trebuie sa se investigheze si pentru aceasta boala (prin dozarea din sange a anticorpilor ATPO si antitiroglobulina, a TSH-ului si hormonilor tiroidieni – forma libera).